Până la o treime din femei își descriu experiența nașterii ca fiind traumatizantă. Iar alte femei deși nu-și descriu experiența ca traumatizantă trăiesc cu un sentiment de apăsare, confuzie, neliniște când se gândesc la naștere. Ce e surprinzător și aș spune îngrijorător e faptul că cele mai multe dintre aceste femei nu se consideră îndreptățite să ceară ajutor. Așa eram și eu după prima naștere. Credeam că așa trebuie să fie și că timpul le rezolvă pe toate (nu așa ni se spune mereu?).
Timpul diminuează șocul inițial dar semnificația/povestea a ceea ce am trăit rămâne cu noi pentru totdeauna… sau măcar până când o procesăm.
De multe ori ajungem să redăm trunchiat povestea nașterii de frică sau din frustrarea că oricum nu suntem ascultate sau că, și mai rău, ni se aduc reproșuri că ne plângem prea mult.
Ca mame, tot ce ne dorim e să avem copii sănătoși. Fără nicio îndoială. Dar asta nu înseamnă că felul cum ne simțim nu contează. Și nici nu putem încuia tristețea, frustrarea, vina pe care o avem în legătură cu nașterea într-un seif pe care să-l aruncăm pe fundul oceanului ca să nu ne mai deranjeze niciodată. Ar fi bine dacă ar fi posibil dar nu e. Iar Brené Brown spune că ”nu ne putem amorți emoțiile în mod selectiv. Când amorțim emoțiile negative , amorțim și emoțiile pozitive”.
Povestea pe care o purtăm cu noi de la naștere, pozitivă sau negativă, are impact în orice facem. Dacă credem că am eșuat în vreun fel, că nu am fost ”suficient” de puternice, că nu am avut tăria emoțională de a face altfel, că al nostru corp ne-a sabotat, cărăm cu noi aceste pietre de moară în fiecare zi, în orice aspect al vieții noastre (în relația cu partenerul, cu copilul/copiii, la serviciu, etc).
Eu am trăit cu resentimente față de mine însămi și ranchiună față de sistemul medical marocan mai bine de 4 ani. Am interpretat experiența în fel și chip. Cert e că experiența traumatizantă a primului născut a influențat enorm felul cum a decurs perioada postpartum. Depresia postnatală prin care am trecut, acea voce interioară care-mi șoptea zilnic că nu voi fi niciodată o mamă bună, că o să-i distrug viitorul copilului, că nu m-am pregătit corespunzător și că situația e doar din vina mea, că dacă nu o să-mi pot alăpta copilul e vina mea, durerea emoțională și fizică pe care le simțeam – toate au avut legătură cu experiența pe care am trăit-o și semnificația pe care i-am atribuit-o. Alte femei refuză ideea de a fi însărcinate din nou de frica unei alte experiențe traumatizante; simt că ceva s-a ”rupt” în interiorul lor.
Îmi amintesc că la o săptămână după nașterea lui Adam aveam casa plină cu musafiri (e o tradiție a locului), toată lumea voia să țină copilul în brațe și să facă poze dar nimeni nu m-a întrebat cum sunt. Sau dacă mă întrebau de complezență cum sunt, nu așteptau răspunsul ci continuau spunând că mă voi recupera destul de repede.
Eram în cameră cu Adam și plângeam de mi se înnodau lacrimile sub bărbie iar socrul meu mi-a spus ”nu fii supărată, nu ai motive să fii supărată…Dumnezeu ți-a dăruit un copil sănătos”. Iar eu îmi înghițeam sughițul și-mi mușcam buzele să nu mai plâng. Trebuia să par că sunt cea mai fericită mamă din lume, deși eu mă simțeam cea mai neajutorată, neînsemnată, groaznică, vinovată, nedemnă persoană din lume.
Dar ce este o naștere traumatizantă?
O naștere traumatizantă nu înseamnă neapărat nașterea unui copil mort sau un atac de panică pe masa de nașteri (deși poate fi).
”Trauma este în ochii privitorului.” (Cheryl Tatano, expert în birth trauma).
Ceea ce tu experimentezi și clasifici drept traumă ar putea să fie diferit de ceea ce trăiește și clasifică o altă persoană drept traumă.
Cele mai multe femei declară că au avut o naștere traumatizantă la primul copil. Și asta mai ales pentru că o mamă la prima naștere nu știe la ce să se aștepte.
În sesiunile avute cu mămicile care au vrut să vadă experiența nașterii dintr-o perspectivă diferită, am observat câteva lucruri comune: lipsa de grijă și empatie a personalului medical, lipsa de comunicare și sentimentul că nu au fost respectate sau tratate cu demnitate. De cele mai multe ori după ce bebe se naște și dacă scorul Apgar este bun, mama se simte marginalizată în timp ce toată lumea sărbătorește nașterea de succes.
Vindecă-ți povestea – un cadou pe care ți-l faci ție și femeilor din generația ta!
Dacă te simți blocată sau ai sentimente ”nerezolvate” în legătura cu nașterea (sarcina sau perioada postnatală) ia măsuri. Stima ta de sine, relațiile, sănătatea fizică, îți sunt impactate. Mai mult, cercetările indică faptul că trauma poate fi transmisă prin ADN-ul nostru, afectându-ți copiii și nepoții. Christiane Northrup spune: „Fiecare femeie care se vindecă pe sine ajută la vindecarea tuturor femeilor care au venit înaintea ei și a celor care vin după”. Fiecare dintre noi avem puterea de a fi această femeie.
Ce poți face?
Procesează experiența nașterii
Nașterea e ca un vârtej iar perioada imediat următoare nașterii e ca și cum ai ține piciorul pe accelerație continuu, fără nicio pauză și poți simți că nu ai timp să te așezi și să procesezi cu adevărat nașterea. Sau poate nu vrei, din cauza durerii sau fricii a ce ar putea ieși la suprafață. Însă atunci când ținem traumele în interior devenim ca niște oale sub presiune, în orice moment poate apărea un declanșator care să faciliteze explozia.
Dacă consideri că nu e suficient în a-ți oferi spațiu, a scrie într-un jurnal și a împărtăși experiența cu cineva în care ai încredere, dacă ai un sentiment de neliniște sau confuzie cu privire la naștere, scrie-mi ca să stabilim o întâlnire de Birth Story Listening. Te voi ghida în cadrul unei sesiuni private să procesezi și să integrezi experiența nașterii.
Apelează la un specialist cu experiență în PTSD
Dacă suferi de PTSD (stres post-traumatic): ai flashback-uri, coșmaruri, simți un fel de amorțeală emoțională, eviți lucruri care-ți amintesc de traumă, adormi greu, etc) este important să găsești pe cineva specializat în sănătate mintală perinatală, cu experiență în PTSD de la naștere și depresie postpartum.
Tu ce sentimente ai când te gândești la nașterea copilului tău? A rămas ceva ”nerezolvat”?
Te îmbrățișez cu prețuire!
Ramona
Surse: https://birthstorymedicine.com, https://www.parents.com/, thenaturalparentmagazine.com