”Schimbarea este rezultatul final al întregii învățări adevărate.”
De când mă știu, tot caut, mă tot educ și sunt curioasă despre cam tot ce e în jurul meu. Niciodată nu am ajuns la un punct în care să-mi găsesc liniștea să pot spune: „gata, totul e OK și sunt multumită de ce știu și sunt”. Normal, asta mi-a adus și multă neliniște și frustrare. Însă mi-am tot căutat rostul. Cu încăpățânare.
În ultimii ani multe s-au schimbat în viața mea, de la o viață plină de neprevăzut și aventură (backpacking prin Sud Estul Asiei, voluntariat in India, mutat in Spania și mai apoi mutat in Maroc) la o viață de familistă, de adult la casa sa (m-am căsătorit și am doi copii). Am observat că am avut totuși o constantă în viața mea: fitness-ul.
Și cum așa?
Păi am început să fac sport urmând exemplul altora care m-au inspirat cu un stil de viață sănătos unde sportul făcea parte din rutina zilnică. Am zis să văd și eu cum e că oamenii aceia prea se lăudau cu cât de bine le este după mișcarea zilnică.
Fast forward, am rămas gravidă cu primul copil și din cauza fricii (înrădăcinată în neștiintă) și stereotipuri m-am oprit din ritmul meu de făcut sport.
Nu aveam timp (lucram foarte mult) și nici energie să mă informez cu ce fel de sport este permis în graviditate și îmi era frică să fac ceva de capul meu ca nu cumva să pun sarcina în pericol.
Asta în condițiile în care înainte de sarcina mă antrenam de 3-4 ori pe săptămână. Am zis ca e mai bine sa renunț la sport. Nu mi-a fost ușor deloc, tot timpul eram indispusă și tot îmi repetam că va trece această perioadă, sunt doar 9 luni.
În loc să mă bucur de sarcină, devenise o povară. Oboseam foarte repede, mâinile și picioarele îmi erau umflate tot timpul, dureri de spate, dormeam foarte prost și mă trezeam ca și cum toată noaptea făcusem wrestling.
Iar perioada de recuperare a fost la fel de grea. Îmi era, din nou, frică să mă apuc de sport. Aveam cezariană și nu știam dacă e OK să fac sport, ce sport, cum și când.
Când am decis să rămân însărcinată cu al doilea bebe, am făcut o altă schimbare. M-am decis că e momentul să fiu instruită în domeniu, să știu ce e bine și ce e nu din punct de vedere al exercițiului fizic pentru o femeie gravidă. Și așa am ajuns să-mi iau certificarea internatională de specialist fitness prenatal și postnatal.
Mi-a plăcut mult dar parcă nu-mi era suficient așa că am continuat cu altă cursuri și certificări pentru instructor personal fitness și Instructor Pilates.
Cred că dacă am face mai mult sport multe dintre problemele noastre psihice și fizice ar dispărea și noi am fi cu mult mai fericiți, în fiecare zi. Și mai cred că mămiciția e o perioadă extraordinară din viața fiecărei femei. Dar este și grea și dacă noua mămică ar face și ceva exercițiu fizic (ca o rutină) viața ei ar fi cu mult mai ușoară deoarece s-ar simți mai bine și mai împlinită.
Și deoarece întotdeaună m-am uitat în sus și în sinea mea, întrebându-mă care e misiunea mea, cu a doua sarcină parcă lucrurile s-au limpezit și au devenit clare pentru mine – să ghidez viitoarele mame și mamele în această călătorie incredibilă a matrescenței.
De când am început acest drum nu am încetat din a mă instrui și certifica pentru a putea răspunde nevoilor femeilor care lucrează cu mine. De atunci, sunt și doula la naștere, doula postpartum, educator prenatal GentleBirth și educator perinatal, HypnoBabies Hypno-doula, Birth Story Listener (le ajut pe mămicile care au avut o naștere traumatizantă să integreze și să proceseze experiența), consultant în lactație în curs de formare.
Te îmbrățișez cu drag și prețuire!
